14th February 2016
Relaxare, soare, umiditate, noi prieteni, baie în Marea Arabiei, căldură, multă culoare și lumină. A trecut prima zi în India, foarte repede și sunt convinsă că așa va trece tot programul, ca un vis, sper că frumos. De la trezire am descoperit cu surprindere ce priveliște minunată avem, la plaja din Kovalam. Văzusem deja la cazare – ora 4:30 dimineața că avem o mică piscină și multă verdeață, palmieri, dar nu mă așteptam să fie chiar mai frumos.
După un drum un pic obositor, București – Trivandrum cu escala în Doha, am fost întâmpinate – eu și cu Betty, o travel vloggeriță din Bulgaria are a venit în același avion din Doha – de o delegație destul de numeroasă, cu flori, pancarde și după câteva fotografii și introducere am fost împachetate într-un taxi, fiind însoțite de către unul dintre membrii delegației. Aeroportul plin ochi, am înțeles că așa este la această oră, când vin avioanele din Doha și din Emirate. Multe pachete, oamenii merg la shopping în Doha și ce shopping: numai electrocasnice.
Noul meu troller Roncato de la valigeria.ro a facut față cu brio deplasării: nici nu mă așteptam la altceva: calitate italiană cu 10 ani de garanție și este mai ușor de împins decât să iei un cărucior, nu depui niciun efort – am și alergat cu el după express. Lime, vesel, ca dispoziția mea în India. 
Ajungem la hotel – pe niște străzi cufundate în beznă și în liniște – chiar mă gândeam: uite-ne două fete, singure cu 2 bărbați pe care nu i-am mai văzut niciodată și nici nu am mai discutat cu ei, nici offline, rulând în beznă din Trivandrum către Kovalam. Acum noi știm, este cel de-al treilea an al programului, dar cum or fi gândit cei din primul an?
Am rămas surprinse de dimensiunea uriașă a camerei și de faptul că vom împărți un pat uriaș matrimonial.
Dimineață m-am bucurat să văd mulți turiști la micul dejun și mai ales de faptul că erau multe produse cu care suntem obișnuiți: tot mic dejunul englezesc, plus fructe, ouă ochiuri, omlete, etc preparate pe loc, după cum dorește fiecare, dar și o selecție de mâncăruri indiene. Un soare orbitor la piscină și o căldură… umedă, am transpirat o grămadă. Și dimineață de altfel, înainte de a ne caza.
După mic dejun și ceva lălăială în cameră, discuții, etc am mers cu Betty și cu Alexandra, o poloneză la plajă. Întâlnisem încă 3 bloggeri, 2 fete și un băiat, o cehoaică, o neo zeelandeză și un spaniol, dar ei plecaseră înaintea noastră. Eu cu pantaloni cu elefanți, fetele în pantaloni scurți. Au spus că oricum lumea se uită la tine insistent în India, așa că ce contează ce porți, plus că aici este un loc foarte turistic și sunt obișnuiți cu turiștii și cu felul nostru de a fi. Dacă puneam problema așa de la început….
Pe plajă hărțuiala obișnuită în Asia, dacă vrem una, alta, dar mult mai lejer decât în Indonezia sau Thailanda de exemplu. Parfum! Am căutat noi un loc mai izolat, nu doream să se uite – holbeze toată lumea la noi în costumele de baie. Găsit, am făcut baie cu aparatul foto cu tot, Nikon 1 AW1 subacvatic, antișoc, mirrorless, perfect pentru mine adică. De lanikonisti, ce ma faceam fără ei?
Valuri puternice unele, unele mai blânde, căldură, plus familii întregi de indieni veniți să facă doar o plimbare la plajă, nu să și stea. Le-am făcut poze, am socializat un pic, ce bine că mulți indieni știu limba engleză, au fost foarte binevoitori și ne-au lăsat să le facem poze, au fost foarte deschiși. Am avut un imbold să le dau niște bani, dar m-am oprit la timp: pe lângă faptul că posibil m-aș fi trezit cu toată plaja în cap cerându-mi bani, nu este bine am înțeles să facem asta, îi învățăm că albii= bani și că nu este nevoie să muncească, sau să învețe în cazul copiilor, trebuie doar să zâmbească turiștilor și vin banii, îi stricăm cu cadouri, bani, etc – este un punct de vedere, o să mai meditez asupra acestui aspect.
După baie ne-am oprit la un restaurant local de familie să luăm masa, la sugestia Alexandrei, eu inițial aveam de gând să merg întâi la hotel. Am comandat ceva vegetarian, nu prea am avut spor, nu știu, prefer bucătăriile thailandeze și indoneziene, prefer să văd cum prepară mâncarea în fața ta.
Am stat în cameră o grămadă, este atât de cald, soarele atât de puternic. La un moment dat am primit un telefon de la recepție că suntem așteptate de Dl Kenny – din delegație, iar acolo, surpriză: 2 fotografi, să ne facă fotografii pentru sim carduri, au spus. M-am dus în cameră și m-am machiat, un pic, în eventualitatea în care folosesc pozele și în altă parte – rujul roșu, da, la el mă refer.
M-am dus și am schimbat și niște bani, am umblat un pic pe străzi, oamenii, mai ales tinerii foarte dornici să comunice, să li se facă poze, zâmbesc.
Cină la Turtle on the Beach – hotelul nostru, socializare cu grupul, povești până târziu. Am încercat la un moment dat să merg să văd cum este cu barurile pe aici, dar străzile nu sunt luminate bine, mulți bărbați, în grupuri, pe străzi, chiar dacă nu am fost absolut deloc în niciun fel agresată, nu m-am simțit confortabil, la modul în care să mă relaxez într-un loc. În general nu mă iau după alții să mă las speriată, adică, dar nici riscuri nu doresc să îmi iau. Treceau și turiști, cupluri, din când în când pe stradă, am văzut și 2 femei singure, dar tot nu am fost convinsă. Poate mâine seară, dacă vin mai mulți.
La cină am primti sucuri naturale, fresh, de pepene roșu, eu am vrut papaya, au avut și ananas, portocale, etc. Pe lângă un bufet cu de toate, în stil indian ușor adaptat europenilor, dar condimente și realizare pur indiene. Supa de pui mi-a plăcut mult de tot.
Așa că am scris postarea asta în intimitatea camerei, pe partea cealaltă de pat Betty își face videourile, cu laptopul în față, la fel ca și mine, mi se cam închid ochii, așa că o să îl primesc pe Moș Ene în curând, care tot vine pe la gene de vreo oră și jumătate.
Pentru cine nu știe, sunt în #keralablogexpress, un program dezvoltat deBiroul de Turism al statului indian Kerala pentru promovarea regiunii, am onoarea să fiu primul blogger român în program, aflat la cea de-a 3-a ediție. 28 de bloggeri din toată lumea vom bate regiunea în lung și în lat cu autocarul, începând cu data de 15. Cum noi am ajuns pe 13, la 3 dimineața, avem două zile cu program de voie, așa că deocamdată ne relaxăm și ne înărcăm bateriile pentru marea aventură de 2 săptămâni.
Așa că în perioada următoare voi posta mult despre Kerala pe paginile de Facebook, a Blogului Extravita și pe profilul personal, pe lângă Instagram. Sunt atât de multe de arătat că le voi împărți între acestea 3, uneori și pe pagina de FaceBook Trolleypacker, sunt atât de multe de arătat!
Pe curând și călătorii frumoase!
